Vasile Voiculescu este în mod incontestabil o personalitate de excepţie în istoria neamului românesc, în istoria intelectualităţii.
       Cunoscut ca fiind autorul Sonetelor închipuite... prin care îşi adjudecă pe deplin calitatea de cel mai mare poet religios al românilor, V. Voiculescu este de fapt un scriitor deosebit de complex care excelează în toate genurile literare. În afară de poezie a scris piese de teatru de excepţie si a fost premiat în perioada interbelică (în 1928 primeşte Premiul Societăţii Scriitorilor Români), una din piesele sale a fost pusă în scenă în acea perioadă la Teatrul Naţional din Bucureşti (1935 - piesa Umbra).
       Mai puţin cunoscută dar desigur deosebit de valoroasă este şi proza scisă de MARELE OM V. Voiculescu aceasta incluzând proza scurtă şi romanul Zahei orbul care sunt amprentate de tradiţiile din zona Buzăului.
       Având profunde convingeri religioase, V. Voiculescu şi-a dedicat întreaga sa existenţă iubirii aproapelui şi în pofida diverselor demnităţi deţinute vremelnic cum ar fi cea de Fondator şi Director de programe la Radiodifuziunea Româna, Profesor de igienă şi anatomie la Institutul Pompilian, Medic al Domeniilor Coroanei, Director de spital militar etc., el rămâne pe tot parcursul vieţii sale un modest dar excelent practician al medicinii de familie. Crezul său îl descoprim în Gânduri albe şi în Confesiunile unui medic scriitor, unde descoperim că datorită convingerilor sale mistice credea cu adevărat că medicul este cel care trebuie să mulţumească pacientului pentru că îi dă posibilitatea să facă o faptă bună. Ca o dovadă a acestei convingeri în 1940 se pensionează din funcţia de medic şi pe tot parcursul existenţei sale indiferent de demnităţile deţinute a continuat să practice medicina.
       Viaţa sa incluzând martiriul trăit între 1958-1962 în puşcăriile comuniste este pentru noi toţi o binecuvântare prin moştenirea spirituală inestimabilă ce ne-a lăsat-o.
       Omul care a publicat „Toate leacurile la indemână” în cinci ediţii, „Educaţia igienică a săteanului şi muncitorului” şi a realizat la Radiodifuziunea Română programe de educaţie sanitară pentru popor prin rubricile „De vorbă cu sătenii” şi „Sfatul medicului” în cadrul emisiunii „Ora satului” a fost întemniţat pe nedrept de regimul comunist datorită convingerilor sale religioase, datorită participării la dezbaterile spirituale de la Mânastirea Antim în cadrul mişcării „Rugul aprins”. În puşcărie îl cunoaşte pe Nicolae Stenhart, autorul de mai târziu al Jurnalului Fericirii care ni-l prezintă în această carte ca o figură luminoasă ce degaja bunătate şi caldură în temniţa lugubră. V. Voiculescu a contribuit cu siguranţă la convertirea avocatului evreu la ortodoxie cu atâta putere încât ulterior acesta devine celebrul monah de la Rohia de care a întrbat Papa la venirea sa în România.
       Pentru noi medicii este o mândrie şi o mare onoare să-l avem pe V. Voiculescu drept figură emblematică şi de aceea l-am ales ca patron spiritual al Universităţii de vară de la Poiana Pinului ca un modest şi pios omagiu.
       V. Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884 in localitatea Pîrscov, judeţul Buzău într-o familie de ţărani înstăriţi, în vecinătatea locaţiei Universităţii de vară. Referitor la locul naşterii el spunea „Sunt născut la ţară ceea ce socotesc ca cel mai mare noroc din viaţa mea” sau „Strămoşii-mi, după nume, au învârtit ţepoiul,/Eu mânuiesc azi pana de mii de ori mai grea."
       Ceea ce este remarcabil este că până şi călăii săi şi-au recunoscut în mod indirect vina de a-l fi condamnat pe nedrept prin Decizia 4444/1968 a Tribunalului Suprem care desfiinţează sentinţa de condamnare şi este reabilitat post mortem, o dovadă a dreptăţii Divine.
       Pentru că saitul se adresează cu precădere lumii medicale vom prezenta succint, în ordine conologică, cariera medicală a doctorul fără de arginţi V. Voiculescu:
       - 1910, 4 iunie: - Îşi începe cariera ca medic la circa Ocolul, Judeţul Gorj.
       - 1910 - 1920: - Practică medicina în prima linie în judeţele Buzău, Ilfov, Dâmboviţa.
       - În 1913 participă la campania din Bulgaria, pentru care este decorat cu medalia „Avântul ţării”. În 1915 este mobilizat cu gradul de locotenent.
       - 1917: - Este şeful Spitalului Militar din Bârlad, este decorat pentru devotatamentul său faţă de bolnavi cu „Steau României cu spade”.
       - 1920: - Este numit medic la administraţia Domeniilor Coroanei, calitate care îi conferă posibilitatea de a-l trata pe Rege şi familia regală.
       - 1922: - Medic şi profesor de igienă la Institutul Pompilian din Bucureşti. Şef al circumscripţiei 12 medicale Bucureşti.
       - 1925: - Primeşte „Crucea Meritul Sanitar” clasa I pentru întreaga sa activitate în slujba sănătăţii poporului. Conduce cabinetul de consultaţii medicale pentru săteni înfiintat de revista Albina.
       - 1930: - Realizează ca Director de programe la Radiodifuziune rubricile „De vorbă cu ascultătorii” şi "Sfatul medicului”. Este redactor şef în Direcţia Educaţiei Poporului din cadrul Ministerului Muncii.
       - 1930: - Medic comunal de circumscripţie în Sectorul III Albastru.
       - 1933: - Publică „Cunoaşterea socio-medicală. Educaţia igienică a săteanului şi muncitorului”.
       - 1934: - este coautor alături de dr. Manoliu la „Călăuza farmaciei căminului cu leacuri de întâiu ajutor pentru conducătorii căminelor culturale şi Igiena satelor”.
       - 1935: - Publică „Toate leacurile la îndemână” care se va bucura de un mare succes fiind reeditată de cinci ori.
       - 1939: - Medic Şef al Sectorului III Albastru Bucureşti.
       - 1940: - 11 decembrie iese la pensie.

       După cum se poate constata, V. Voiculescu a fost este şi va fi un mare scriitor, un mare si merituos slujitor al lui Hipocrates, un sfânt modern al intelectualităţii.