Teritoriul judeţului Buzău, leagăn al culturii şi civilizaţiei române, conservă vestigii care atestă existenţa omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului, cât şi obiective ceramice din Neolitic şi Epoca Bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumeşti şi Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele câmpului roman de la Pietroasele şi ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii şi civilizaţiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima dată menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadocia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea menţionează existenţa, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului.
       Buzău (municipiu, reşedinţa judeţului Buzău) aşezat pe malul drept al râului Buzău, s-a dezvoltat pe o veche vatră de locuire, numele său derivând de la tracicul buză. A fost târg de seamă, aflându-se pe drumul mare al Moldovei, la convergenţa cu unul dintre drumurile ce veneau din Transilvania.
       Constituind şi un important centru militar, Buzău a suferit o serie de distrugeri (în 1600, 1659, 1768-1774, 1807). Modernizat şi dezvoltat la sfârşitul veacului trecut şi începutul secolului XX, când s-au construit numeroase clădiri publice.
       Obiective turistice
       Muzeul judeţean, cu secţii de arheologie, istorie şi artă. Printre exponate: ceramică neolitică pictată, piese descoperite în importanta staţiune arheologică Sărata Monteoru (epoca bronzului), ceramică getică, tezaure monetare, vechi documente istorice.
       Colecţia de etnografie, instalată în casa Vergu-Mănăilă, monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, prezintă piese de port popular, textile decorative, ceramică, unelte vechi din zona respectivă.
       Palatul comunal, edificiu monumental construit între 1899-1903, după planurile arh. Al. Săvulescu, în a cărui plastică decorativă regăsim loggia brâncovenească. În faţa clădirii care găzduieşte acum Primăria municipiului Buzău se află Monumentul 1907, operă a sculptorului Corneliu Medrea, care evocă marea răscoală ţărănească.
       Complexul episcopal cuprinde câteva edificii declarate monumente de arhitectură:
       - Clădirea seminarului teologic, în stil neoclasic, construită între 1836-1838, de episcopul Chesarie. În apropiere, o construcţie mai nouă adăposteşte Colecţia muzeală de artă veche românească, cu obiecte de cult, tipărituri, icoane vechi.
       - Biserica episcopală, reclădită de Matei Basarab (1649) pe locul ctitoriei lui Radu cel Mare (1504). În chiliile din jur au funcţionat şcoli bisericeşti, şcoli de zugravi şi tipografia înfiinţată de Constantin Brâcoveanu (1691).
       - Palatul domnesc, construit de C. Brâncoveanu (1710-1712), renovat ulterior, posedă picturi de Gheorghe Tattarascu şi o bibliotecă vastă.
       Parcul Crâng, amenajat într-o pădure seculară; lac cu ambarcaţiuni de agrement.
       Statuia lui George Enescu (în Parcul Tineretului) de Oscar Han.
       Cimitirul Dumbrava posedă câteva monumente funerare valoroase (Rugăciune - copie a operei lui Constantin Brâncuşi, aflată acum la Muzeul de artă al României; bustul unui avocat buzoian, realizat de acelaşi sculptor; Geniile morţii de Frederic Storck).
       Împrejurimi:
       Pădurea Frasin, la 4km pe DL, monument al naturii (185ha), formată numai din frasin. În poieni înfloreşte gălbinarea, plantă endemică.
       Pădurea Spătaru, la 10km pe DN2, rezervaţie naturală (375ha), cu frasin şi stejar.
       Sărata Monteoru, la 10km pe E85, apoi 10km pe drum modernizat, staţiune balneară sezonieră. Factori naturali: ape minerale clorurosodice, calcice, magneziene, sulfuroase, iodurate, bicarbonatate, nămol sapropelic. Staţiune arheologică importantă (vestigii din epoca bronzului); cultura Monteoru, caracterizată prin aşezări deschise, situate în apropierea unui punct fortificat.
       Poiana Pinului, situată într-una dintre cele mai frumoase zone de munte ale judeţului Buzău, la aproximativ 28km de oraş, în preajma Mănăstirii Ciolanu, a Taberei de Sculptură de la Măgura şi a Schitului Cetăţuia, impresionează prin diversitatea de culoare şi măreţia peisajului.
       Hotel McPietroasa - realizat într-o concepţie modernă, dar perfect integrat în peisaj, hotelul dispune de piscină, saună, sală de jocuri, sală de forţă, restaurant, cramă, terase, sală de conferinţe.
       Cele 20 de camere şi apartamente, care vă oferă o privelişte desăvârşită a zonei, sunt deosebit amenajate cu aer condiţionat, minibar, telefon intern şi internaţional, televizor cu programe prin cablu, room-service. Din 2007 vă stau la dispoziţie şi cele 8 camere ale pensiunii McPietroasa - 4 margarete.
       Pâclele Mici - interesant fenomen geologic, „vulcanii noroioşi”, numiţi de localnici „fierbători”, monument al naturii; emanaţii de gaze într-un teren argilos. Pe solul de aici creşte o plantă endemică, gărdurariţa (Nitraria schoeberi), întâlnită numai în sudul Siberiei şi în Australia.
       Măgura. Într-o poiană largă sunt aşezate sculpturile realizate în tabăra naţională de o serie de artişti din întreaga ţară - un autentic „muzeu de sculptură în aer liber”. În faţa taberei se află mănăstirea Ciolanu (secolul al XVI-lea), biserica actuală fiind rezidită în 1828 de episcopul Chesarie. Fântâna Rece (la 2km), punct muzeistic al pietrei cioplite, cu piese vechi realizate de localnicii care se îndeletnicesc cu cioplitul pietrei.